I’m back! mai 22, 2008

Uuuu yea! M-am intors pe blog. O saptamana am cam stat departe de tot ce inseamna bloguri & stuff (alea din “top 5″ ce le-am mai vizitat si pe profilul de twitter, ce-am mai fost on). Am fost cam varza cu moralul in ultimul timp si am decis sa fac o pauza din alergatul asta in gol si sa ma uit putin la mine, sa port o discutie cu mine… Poate suna ciudat, poate nu suna chiar de blogul asta, dar asa e, asa am facut, asa ma simt, si parerea mea.. cateodata asta ar trebui sa o faceti si voi.
Si apropo de “blogul asta”. M-am razgandit. Ma intorc acaasaaaaa (a se citi: sufletpierdut.wordpress.com). De ce? Pentru ca ala mi-e blogul cel drag, pentru ca e cam aiurea cu 2 deodata, si pentru ca, da… o sa reprofilez blogul. O sa scriu si tampeniile mele de toate zilele. Soooo, let’s import the stuff from here back again to the old home and… let’s start blogging again.

Sunt oare o ciudata?

Deeeecii.. http://sufletpierdut.wordpress.com

Hello blog! aprilie 25, 2008

Hello blog, hello bloggers, hello primăvară, primăvară cu mărgele, hello floricele, floricelele mele dragi !!!

Sunt Andra. Aceeaşi Andra. Andra pe care o ştiţi sub numele de SufletPierdut. De data asta, mai optimistă. Aici, mult mai optimistă.
+ De ce blogul ăsta?
Uite. pe celălalt blog s-a spus că aş avea posturile prea triste. Am mai explicat, asta e starea pe care nu o am foarte des (exceptând ultimele 2 săptămâni când m-am simţit extrem de … aiurea). Toate bune şi frumoase, “Andra, continuă să scrii aşa, dacă asta simţi, asta vrei, etc. E blogul tău, faci ce vrei cu el!.”. De aici, însă s-a ajuns la discuţii (în privat) gen: “Auzi, eşti o frustrată! Eşti supărată pe viaţă, blah blah! “, chestie care deja nu-mi plăcea. Nu-mi place ca lumea să mă considere altfel decât sunt. De ce să cataloghezi o persoană doar din cauza faptului că scrie sub numele de “suflet pierdut” şi că are un blog cu posturi mai…melancolice? Eu nu sunt deloc aşa cum se vede în sufletpierdut.wordpress.com. Acolo doar postez când sunt tristă. Şi să ştii că dacă postez zilnic, posturi “triste” (că tot era vorba de tristul meu blog), asta nu înseamnă că în momentul respectiv m-aş simţi aşa. Am în “draft” vreo 15 posturi care stau la coadă şi îşi aşteaptă rândul. Eu nu sunt chiar aşa. Sunt doar un copil normal, care adoră chestiile drăgălaşe (fluturaşi, floricele, steluţe, etc), un copil care râde tot timpul, un copil vesel, un copil care visează. Acolo sunt exprimate anumite stări pe care le poate avea oricine într-un moment sau altul ….
+ De ce atâta veselie aici, şi nu dincolo?
Pentru că acolo deja s-a format o atmosferă pe care nu vreau să o stric. Acolo sunt un suflet pierdut, şi atât. Aici voi fi tot ce nu vreau să fiu acolo. Şi da, vorbesc serios. De acum încolo, SufletPierdut va fi un loc mult mai special pentru mine, iar colţişorul cu floricele va fi locul unde voi putea debita vrute şi nevrute (cum defapt vroiam şi dincolo).
+ Deci vroiai şi acolo nu?
Da, doar că, aşa cum am mai spus, acolo deja s-a creat o atmosferă… specială. Nu vreau să o stric.
+ Şi care o să fie blogul principal?
Blogul principal? Probabil că SufletPierdut, e primul, şi mi-e drag.

Welcome bloggers, welcome on my lil’ corner of cute flowers!